Prin noi insine! Sau prin fotbal. E totuna. Steaua - Rapid, in sferturile Cupei UEFA, e cea mai abrupta sansa pe care ne-o puteam dori. Probabil ca o meritam cumva, caci sortii au hotarit sa ne ceara socoteala exact in momentul in care s-ar parea ca avem ceva de spus. {i in fotbal, unde am pus capat boemei de periferie, si in viata nationala de dupa Nastase. Avem de dovedit ceva.
Steaua - Rapid a venit peste noi ca o namila, dar ar fi bine sa ne pastram cumpatul. Acolo unde prietenii gindului ascuns au vazut un complot sau o tona de ghinion, e cazul sa fim pregatiti pentru o ocazie cum n-au fost multe.
Steaua - Rapid s-a mai jucat, de cele mai multe ori in varianta gresita. Meciul din sferturi nu e prilejul de a repeta, in vazul intregii Euro! pe, spectacolul disperat si murdar cu care sintem obisnuiti. Il cunoastem, dar avem nevoie de alt viitor. Ranga si lozincile pe teme cioresti pot rezolva multe, ba chiar pot rezolva toate furunculele si tristetile baietilor de cartier. Pret de o etapa.
Dupa care vine, iar, nevoia de razboi si dispret. Din aceasta singuratate fara ecou si din aceasta dragoste de arme de carton blindat se iese numai prin valoare. Lectia poate fi predata integral de sfertul Rapid - Steaua. Acest meci e, simultan, un sacrificiu si promisiunea unei izbinzi. Sacrificiu pentru ca va trebui sa pierdem o echipa inainte de a ajunge in semifinala.
De fapt, in finala, caci bitacii de la Middlesborough si aspirantii de la Basel nu au iesire la marea performanta. Izbinda promisa bate pina si dreptul la finala: vom fi altfel si multa lume asteapta sa vada cum anume. Sportiv, politic, administrativ, mental. Asta conteaza.
Daca vom duce la capat o dubla Rapid - Steaua fara singe si fara folclor de ocna, v! om dovedi ca stim sa ne abtinem. Putem trimite vorba ca nu mai avem nevoie de spritul porcos in i
