Daca mai era nevoie, votul de luni pentru alegerea presedintelui Camerei Deputatilor ne-a demonstrat: parlamentul s-a transformat in cea mai voluminoasa taraba politica a Romaniei.
Totul este de negociat de aici inainte, odata cu estomparea vizibila a culorii ideologice a partidelor romanesti. Ele ne apar din ce in ce mai mult drept organizatii grupate de interese mai mult sau mai putin imediate.
Partidul Democrat este departe de a-si afirma orientarea populara, evoluand mai mult spre un conglomerat avand ca scop sustinerea realegerii lui Traian Basescu (si/sau atragerea profitului maxim de pe urma acestei realegeri).
Partidul National Liberal face eforturi sa-si afirme identitatea - si este sustinut in acest sens de partenerii sai europeni - dar in spatele acestui demers, altfel laudabil, se vede mai mult dorinta de a tine piept atractiei gravitationale exercitate de "planeta Basescu". Afirmarea identitatii liberale pare acum mai degraba un semn de criza decat o demonstratie de forta.
PSD, cu fateta sa peremista data de prezenta fostilor activisti national-comunisti si cu cea "voiculesciana" data de capacitatea grupului Nastase de a negocia orice cu oricine, se afla in pragul exploziei. Devine clar acum pentru toata lumea ce i-a unit pe acesti oameni: retelele de cumetrii si interese fara vreo legatura cu social-democratia.
Acum, odata musuroiul atins, fiecare scapa cum poate. Si unde poate.Avem, de asemenea, un UDMR mai flexibil ca oricand (unii ar zice mai "romanizat") si un PRM gata sa voteze alaturi de liberali, democrati si - ptiu, drace! - unguri.
Dupa tot ce s-a intamplat in ultima vreme, un lucru devine clar: votul cu geometrie variabila si compozitie impotriva naturii va constitui regula si nu exceptia. Iar capacitatea de negociere si de compromis va deveni principala calitate care va ma
