Personaj proteic, disponibil la o prelungita lupta cu limitele, Sabin Balasa face din orice vernisaj sau noua carte o provocare, un eveniment mediatic, acceptat de unii, contestat de altii. Cu siguranta ca Sabin Balasa are implantat sub osul fruntii un cip programat sa isterizeze mediocritatea. O mediocritate care-si refuza exercitiul gindirii si al oricarei forme de atitudine. O somnolenta perpetua face ca gindirea sa ocoleasca interogatiile capitale, unde starea de veghe a constiintei pare definitiv refuzata. Ideea de Univers lasa impresia unui exercitiu ratat. Gindirea este treaba altora, indiferent de consecintele cel mai adesea catastrofale. Liderii, oricum s-au numit sau cum se vor numi ei, primesc o vesnica delegare de competente si lucrurile sfirsesc mai intotdeauna lamentabil. Cipul cu pricina poate fi acceptat si ca un ochi interior, metafizic si permanent treaz. Desteptarea poate fi strigata doar pentru cei care nu si-au pierdut inca starea de revolta ca forma responsabila de existenta. Pentru Balasa, tot ce exista si ni se intimpla tine doar de reflectie. Picteaza doar ceea ce gindeste si gindeste ceea ce picteaza. Se aventureaza in abisurile sintagmei cuget, deci exist si ne invita sa-l urmam dincolo chiar de aparentele limite ale imaginarului. Crede ca exista si ceea ce nu ne putem imagina. Personaj proteic, disponibil la o prelungita lupta cu limitele, face din orice vernisaj sau noua carte o provocare, un eveniment mediatic, acceptat de unii, contestat de altii. Explorator insolit in grotele timpului si vastitatea infinita a spatiului, extrage sensuri si incropeste o lume fictiva tocmai prin luciditatea cu care se raporteaza la real. Pictura il face sa vada, scrisul - sa aspire la identificarea cauzelor. Olteanul nu este altceva decit un grec care a invatat sa miriie si sa respinga vehement lucrurile asa cum par si nu asa cum sint. Magia picturii lui