Din profil istoric, Steaua–Rapid, în sferturile Cupei UEFA, seamana cu Unirea Principatelor. Doua familii de cultura comuna trebuie sa caute iesirea. Atunci am fost parteneri (cu un flanc moldovenesc usor sceptic si frustrat), acum suntem adversari. In ambele cazuri, tema a fost mai importanta decat suma sau disensiunile participantilor. Iar tema a fost sinteza, saltul din celular în organic, accesul la forme de organizare rationala. Întrebarea pe care o avem în fata, dupa provocarea dictata de jocul niciodata negandit al sortilor, nu difera, în mod esential, de testul european de la 1859: sînt romanii apti de autoguvernare colectiva? De data asta, va raspunde fotbalul si aceasta aparenta degradare a metodei de testare ar trebuie sa ne spuna, mai degraba, ca plicul joaca un rol însemnat doar în corespondenta postala. In schimbul de mesaje din care se naste opinia asupra unei natii, testul poate veni de oriunde si oricum. Inclusiv si, de la o vreme, tot mai mult, prin fotbal. Steaua–Rapid e doar un meci, dar e un meci cat un Raport de tara. Sortii au ales bine. Acolo unde unii au vazut nenoroc monumental sau complot întunecos, se afla, de fapt, o sansa masiva si dificila. Nu ne-am ales cu un ghinion, desi, practic, accesul la semifinale aduce cu el o sentinta: obligatia de a sacrifica o echipa. Vom plati scump, dar merita. Priviti mai departe. Adversarul sortit Stelei sau Rapidului, în semifinala, va fi Middlesborough sau Basel, adica fie o echipa de atleti ciomagari, fie o echipa de candidati la candidatura de forta notabila. Iar asta înseamna finala, locul în care, oricum, nu puteam ajunge decat cu o echipa. Diferenta e ca îi vom sti numele mai repede, imediat dupa dubla de la Bucuresti. Nici impresia de complot nu merita mai mult decat cele 90 de cuvinte în care tocmai am lamurit problema ghinionului. In fond, nu suntem primii. Manse europene italo-italiene sau ang