CULTURA SI PIPER Se intampla adesea sa ne intoarcem in locuri sau la carti care ne-au marcat, la gusturi care ne-au incantat odata, sa revedem spectacole pe care le indragim. Si, iata, se implinesc aproape 10 ani de cand la Teatrul National din Bucuresti se joaca un spectacol cu acelasi farmec si cu aceeasi forta actoriceasca.

A scrie despre o montare care a facut deja istorie, a carei premiera a avut loc in noiembrie 1997, este o provocare. De ce? Pentru ca e important uneori sa te opresti din fuga si sa privesti in urma. Un spectacol precum "Regina mama" poate functiona adesea ca un barometru al propriei fiinte, ca un punct de reper. Povestea lui Manlio Santanelli, pusa in scena de Gelu Colceag la Nationalul bucurestean, este drama a doi oameni, mama si fiu (Olga Tudorache si Marius Bodochi), punctata adesea cu momente de comedie amara. Prapastia dintre doua fiinte care au devenit incapabile de a comunica. O stranie "poveste de dragoste", care se sfarseste in moarte.

Regizorul pare sa urmareasca scoaterea la lumina a acelor fire invizibile care ii leaga pe cei doi, Alfredo, scriitorul dispus sa scrie o poveste despre moartea mamei lui, pe care vine special s-o traiasca impreuna cu ea, si mama, cea rupta de realitate, incapabila sa vada ca baiatul este acum un barbat matur. Momentul in care Alfredo ii relateaza o intamplare incredibila despre el si sotia lui, prinsi de zapada undeva intr-o cabana in munti si blocati acolo luni intregi, fiind nevoiti sa manance plantele din casa si ajungand cu absurdul pana la jertfa sotiei, este exemplificator pentru nevoia de poveste a amandurora.

Iar scena finala este de o poezie inspaimantatoare, coplesitoare prin simplitate si in acelasi timp sfasietoare. Fiul care a venit sa-si ingrijeasca mama bolnava moare chiar de ziua lui de nastere. Neinteles pana in ultima clipa a vietii, avid de iubire, este in acelasi