S-a învatat oare ceva din naufragiul politic al lui Adrian Nastase? Mi se pare ca aceasta este întrebarea esentiala dupa ce spectacolul mediatic se va fi încheiat. Faptul ca un om foarte sus plasat, bogat, puternic trebuie sa cada jos de tot e un vechi scenariu tragic; dar se potriveste sublimul tragediei cu melodrama de Dambovita? Oricum, un lucru este deocamdata sigur – Adrian Nastase nu e un personaj tragic: personal, el nu a învatat nimic. Dupa ultimele sale declaratii, date cand a demisionat oficial din functia de presedinte al Camerei Deputatilor, convingerea sa pare a fi ca nu marile sale erori, avaritia uriasa, înfumurarea l-ar fi adus acolo unde este, ci colegii de partid care l-au debarcat din invidie joasa. Dimpotriva, el se proclama în continuare o victima a tuturor. Iar saptamana trecuta, într-un interviu, a încercat sa justifice faptul ca, pe timpul cand era prim-ministru, dosarele de coruptie nu au fost promovate, deoarece "nu repari masina în timp ce mergi cu ea". Cu alte cuvinte, el este omul providential si indispensabil caruia i se poate îngadui coruptia, pentru ca el e eficace, si care are voie sa directioneze mersul anchetelor penale dupa dorinta, pentru ca el e un mare conducator. Dar oare colegii sai, PSD, au învatat ceva? Dupa felul cum, zilele acestea, nu au alta obsesie decat sa recastige presedintia Camerei, s-ar zice ca nu. Decent ar fi, si chiar profitabil sub raport politic, sa renunte la functie, de vreme ce chiar ei s-au solidarizat în greseala cu Adrian Nastase, blocand cererea de perchezitie a Parchetului General. Cramponarea de pozitii de putere cu orice pret, în orice conditii, incapacitatea de a negocia o retragere ordonata pare ca formeaza tropismul de baza al acestui partid, despre a carui reforma tot auzim de ani buni. Daca vor continua tot asa, nu e exclus ca declinul sa se amplifice, ca alte personalitati(Popescu, Mitrea, Hre