Cu siguranta, nici un politician al timpurilor moderne nu seamana mai bine cu Macbeth al lui Shakespeare decat Slobodan Milosevici. Acest bancher comunist, in aparenta capabil si echilibrat, a fost devorat de o ambitie puternica si a avut alaturi o sotie calculata, pe Mira, care, in cele din urma, a ajuns sa conduca alaturi de el. Slobodan Milosevici a dezmembrat cu sange rece Iugoslavia, o federatie care avea drept scop reconcilierea diverselor nationalitati ce traiau laolalta in vestul Balcanilor. Planul lui era sa creeze din aceasta epava o Serbie Mare, care sa se intinda pana acolo unde sarbii convietuisera impreuna cu croatii, musulmanii bosniaci, albanezii si alte nationalitati. Epurarea etnica era un termen nou, care a patruns in dictionarul violentei politice ca sa explice metodele brutale folosite pentru realizarea acestui plan. In razboaiele sale, foarte putine lupte erau conventionale. Civilii reprezentau principala tinta a luptatorilor de gherila pe care Milosevici ii inarma pentru cele mai abominabile crime, in scopul de face din Serbia un nume demn de luat in seama. Evident, conationalii sai sarbi au cele mai multe motive sa-l urasca. In timpul acestor carusele ale mortii, teritoriul lor s-a faramitat, economia a fost distrusa, iar ei si-au castigat reputatia de natiune paria – reputatie de care cu greu vor putea scapa, atata timp cat statul sarb gazduieste un suspect al crimelor de razboi precum generalul Ratko Mladici, cel care a executat multe din ordinele lui Milosevici. Daca Milosevici nu ar fi pus la cale, in 1980, o conspiratie pentru a umple golul lasat dupa moartea lui Josip Broz Tito, fondatorul Iugoslaviei moderne, viitorul tarii ar fi fost altul. Ar fi putut deveni o Spanie a Balcanilor, care ar fi prosperat de pe urma atragerii turistilor pe coasta Adriaticii si a vecinatatii cu pietele Europei centrale. Datorita compromisurilor extrem de p