"Sa lasam justitia sa se pronunte!". Pare de bun-simt, nu-i asa? Unul din principiile de baza ale democratiei este, in fond, suprematia legii. Iar intr-o democratie asezata, vinovatia oricui este probata in fata unui tribunal, dupa un proces corect. E ceva ciudat insa cu acest principiu, care la prima vedere e atat de rezonabil. De ce tocmai aceia certati cu legea il proclama pe toate posturile de televiziune, cand ies de la Parchet? De ce tocmai partidul care a patronat hotia la o scara pe care nici nu o banuiam posibila il apara cu atata inversunare? Si de ce avocatii-parlamentari in solda marilor corupti se lumineaza la fata atunci cand il aud? Pentru ca, la urma-urmei, acest presupus principiu nu este decat una din formulele rituale pe care aceasta clasa politica a reusit sa o impuna pe scena publica. Ea nu are de-a face insa cu teoria democratiei sau a statului de drept. Inainte de a avansa cuvenitele explicatii, sa va mai spun ca am intrebat recent un absolvent de Drept care dintre cele trei puteri in stat este deasupra celorlalte doua. A raspuns fara nici o ezitare: Judiciarul. Ei, doamnelor si domnilor, avem o problema, pentru ca este exact pe dos. Iar problema este ca, in aceasta tara, nici macar cei care trec prin facultatea de profil nu pricep principiile elementare ale ordinii constitutionale. Ce sa ne mai asteptam atunci de la domnii care dau declaratii din usa Procuraturii? Haideti sa lamurim lucrurile. Exista o putere care este suprema: Legislativul. Motivul e simplu ― pentru ca el face legea de care toti, inclusiv celelalte puteri, sunt obligati sa asculte. Si mai exista o putere care aplica legea. Cum se numeste aceasta? Daca v-ati grabit sa raspundeti "Puterea Judecatoreasca!", trebuie sa va dezamagesc. Aceasta putere este Executivul. Asa cum ii arata si numele, "executa" legea, altfel spus, actioneaza in numele legii. Ceea ce publicul si majorita