Poetul Ion Barbu, pseudonimul matematicianului Dan Barbilian, este unul din cei mai importanti poeti români din toate timpurile. El s-a nascut la 18 martie 1895 la Câmpulung-Muscel intr-o familie de intelectuali, tatal sau fiind magistratul Constantin Barbilian. Si-a facut studiile elementare si gimnaziale in oraselul natal, Darmanesti-Roman, iar cursurile liceale le-a urmat in Bucuresti, unde a fost remarcat de profesorul Gheorghe Titeica, la un concurs initiat de revista Gazeta matematica. Optiunea lui lui Dan Barbilian a fost matematica, dupa absolvirea liceului devenind student la Facultatea de Stiinte din Bucuresti. A fost nevoit sa-si intrerupa studiile pentru a-si satisface serviciul militar in timpul primului razboi mondial. La 26 de ani, dupa sustinerea licentei, tânarului matematician i s-a acordat o bursa in Germania, iar la vârsta de 34 de ani si-a obtinut doctoratul in matematici cu o teza valoroasa. Apoi, Dan Barbilian s-a afirmat ca matematician de exceptie, culminând cu ocuparea postului de profesor titular la Universitatea din Bucuresti, in anul 1942. Vocatia sa pentru aceasta stiinta exacta s-a concretizat prin cele 80 de studii, apreciate nu doar in tara, ci si in strainatate. Astfel, cu numele sau adevarat s-au consacrat „spatiile Barbilian“ din geometrie. Un poet calitativ, nu cantitativ Dan Barbilian a debutat cu poezie la vârsta de 23 de ani in „Literatorul“ lui Al. Macedonski. Apoi, a colaborat la „Sburatorul“, beneficiind de parafa grea a criticului Eugen Lovinescu, acesta semnalându-l cititorilor ca un „poet nou“. Inca din liceu, Ion Barbu l-a cunoscut pe viitorul critic literar Tudor Vianu, de care l-a legat una din cele mai lungi si mai frumoase prietenii literare. Pseudonimul sau literar Ion Barbu era chiar numele real al bunicului sau. Tatal poetului isi schimbase numele din Barbu in Barbilian, pentru a fi un nume de rezonanta latina. Io