Nichita Danilov
Masa si extraterestrul
Editura Polirom,
Iasi, 2005, 258 p.
Dupa un volum de proze scurte, primit cu oarece scepticism de critica, Nichita Danilov combatea tare, in 2004, publicind un roman, Sotron, prima parte a unui proiect mai larg (diptic, trilogie? – nici autorul nu s-a hotarit inca, pare-se…) ce sta sub titlul Talpi. Firesc, asteptam continuarea acestuia, caci harnicul auctore, putin nepoliticos cu personajele sale, il lasase pe pictorul Bikinski cocotat pe statuia lui Cuza din Piata Unirii din Iasi, tinind un discurs cam ambiguu, in speranta ca prin stingacele sau efort solipsist va mintui contemporaneitatea. Intre timp, scriitorul da semne de benefica inconsecventa, caci iese in fata nu cu rotunjirea romanului anterior, ci cu un alt roman, Masa si extraterestrul, care, aparent macar, nu are nimic in comun cu primul. Spun, precaut, aparent, intrucit tematic, mai ales, noua carte intoarce spatele preocuparilor constante ale poetului convertit in prozator, mutind lumea fictionala intr-un cadru rustic. Simbolic, insa, ideatic, dar si in ceea ce priveste tehnicile narative, noua aparitie iese din sertarul anterioarei.
- Fabulosul bine temperat
Exista, mai intii, aceeasi tendinta de a monta intreaga intriga intr-o rama cit mai inselatoare; cititorului lui Danilov nu i se permite rasfatul comoditatii, caci autorul schimba registrul pe neasteptate, impunind un ritm alert si o obligatorie suspiciune a lecturii. Ca si Sotron, Masa si extraterestrul debuteaza sub zodia unui firesc de nimic violentat, vocea naratorului isi aroga modulatia inselatoare a unei simple constatari, efectul fiind de ordinul unei familiaritati perfecte cu universul casnic creionat: „In timp ce Extraterestrul trancanea verzi si uscate, Masa se apuca sa dea un pic cu matura prin casa“. Nimic nu pare a fi de natura sa lezeze armonioas
