Gambit, săptămînalul alternativ din New Orleans, împlineşte săptămîna aceasta 25 de ani. Mazel Tov! Exact acum cinci ani, chipul meu a servit drept bikini pentru fata de pe copertă la numărul aniversar de 20 de ani. Fata, o scriitoare faimoasă, a pozat goală pentru acea copertă, acoperindu-se numai cu numărul de Sfîntul Valentin al Gambit-ului, pe care apărusem eu pe copertă. Pe scurt, am fost un fel de copertă la copertă.

Tot în anul acela, 2001, am fost Regele paradei de Mardi Gras al Krewe de Vieux, o onoare deosebită, greu de explicat neiniţiaţilor. Greu să baţi un an ca acela. Euforia nu era doar personală: toată America era excitată. Preşedintele George W. Bush avea doar un an. 11 septembrie era încă la cîteva luni distanţă, în viitor. Nimeni nu ar fi putut bănui că peste numai un an vom ataca Afganistanul şi vom intra într-un război fără sfîrşit cu Irakul, sub pretexte mincinoase. Cu siguranţă, nimeni nu se aştepta ca la aniversarea a 25 de ani a Gambit-ului să fim tot în război, ca preţul benzinei să ajungă şi să depăşească nivelurile din anii '70, ca o falie imensă să se caşte între săraci şi bogaţi şi ca o furtună de dimensiuni apocaliptice să distrugă preaiubitul nostru oraş.

A fost nevoie doar de patru ani pentru ca America, încă beată de oportunităţile perioadei de după războiul rece, să se transforme din cea mai respectată putere într-o ţară urîtă peste tot în lume. A fost nevoie de doar patru ani pentru ca George W. Bush şi clica lui de vistavoi radicali să cheltuiască tot capitalul de simpatie acumulat după încheierea războiului rece. L-au cheltuit cu încrîncenare în afara graniţelor. În Statele Unite, au proclamat un regat al fricii şi au început să demoleze libertăţile cetăţeneşti, în numele siguranţei naţionale. Republicanii şi-au abandonat toate principiile, inclusiv pe cel al unui guvern mai mic, pentru a vota crearea Homeland Secu