„Un dictionar al artei contemporane bine documentat si cu o selectie responsabila, e mai mult decit necesar“

Nu avem o „oglinda obiectiva“ si ma indoiesc ca asa ceva poate exista. In schimb, exista destul de multe „cioburi de oglinda“ subiective si daca iti dai osteneala sa le privesti, poti sa-ti faci cit de cit o idee despre ce se intimpla in arta romaneasca la aceasta ora. In afara de muzeele mari, ma gindesc la diversele galerii care incep sa aiba personalitate sau la muzee mai mici, dar active, precum muzeul de la Mogosoaia.

Muzeele se confrunta in Romania cu dificultati mari, financiare in primul rind si fac fata cu greu unei comparatii cu marile muzee europene. In aceste conditii, proiectele coerente pe termen lung sint dificil de sustinut. De aceea, mi se pare chiar extraordinar ca se mai infiinteaza muzee noi. Si oricite i s-ar putea reprosa Muzeului de arta contemporana, mi se pare important inainte de toate ca exista. O institutie noua trebuie sa fie creditata, nu privita din pornire cu ostilitate. Poate ca daca, in loc de muzeu, s-ar fi numit centrul de arta contemporana, asteptarile stereotipe referitoare la muzeu nu s-ar mai fi produs. Ideea de expunere permanenta, la care multa lume inca se asteapta, nu mai este foarte actuala. Muzeele, toate, dar mai ales cele de arta contemporana, mizeaza mult mai mult pe schimbare si dinamism. Dar tocmai de aceea expozitiile trebuie sa aiba anvergura, perspective teoretice consistente si calitate. Or, trebuie sa o recunoastem, astfel de expozitii, extrem de greu de facut, sint rare. Muzeul national german de la Nüremberg, de pilda, pregateste o expozitie despre arta germana de dupa 1945 in cele doua foste Germanii. Ma intreb ce institutie artistica ar fi la noi capabila sa faca o expozitie a artei romanesti din aceeasi perioada, cuprinzind si exilul? Cu ce fonduri, cu ce competente?