Alina Mungiu-PIPPIDI
Evanghelistii
Editura Cartea Romaneasca,
Colectia „Teatru“, Bucuresti, 2006, 168 p.
Editura Cartea Romaneasca a lansat recent pe piata volumul Evanghelistii de Alina Mungiu-Pippidi. Cartea cuprinde, pe linga textul „celei mai controversate piese de teatru din 2005“, si un impresionant dosar de presa, insotit de doua interviuri, unul cu autoarea, celalalt cu regizorul francez Benoit Vitse, cel care nu a sperat nici un moment ca va ajunge atit de cunoscut in Romania doar facindu-si meseria. Asadar, editura mai sus amintita nu se limiteaza la a oferi cititorilor lucrarea dramatica Evanghelistii, ci propune opiniei publice o oglinda (fidela?) a cazului socio-dogmatico-literar „Evanghelistii“. Cu destul de putine exceptii (unele antologate in volum), majoritatea comentatorilor s-au aventurat in a da tot soiul de verdicte, care mai de care mai comice pentru cei care au avut, totusi, curiozitatea sa vada spectacolul. Rumoarea produsa in jurul acestuia reprezinta, dupa parerea mea, un exemplu clar de deformare a ceva ce nu se dorea a fi decit o simpla piesa de teatru, un simplu act artistic.
De aceea, cred ca ar fi timpul sa punem definitiv intre paranteze atit controversele legate de subiectul propriu-zis al dramei, cit si unghiul din care acesta este urmarit, pentru a ne ocupa de calitatea exprimarii artistice, singurul aspect ce ar trebui cu adevarat sa ne intereseze.
Remarcam din capul locului ca Alina Mungiu-Pippidi se dovedeste a fi extrem de abila in gestionarea registrelor de care se serveste pentru a construi deconstructia unor tablouri biblice celebre din Noul Testament. Dupa ce propune o ipoteza asupra aparitiei celor patru evanghelii, autoarea reuseste sa dea contur unor relatii cauzale verosimile. Sint explicate, astfel, multe dintre controversele privitoare la asemanarile si deosebirile di
