Una dintre cele mai costisitoare investitii nefinalizate ale Statului Roman, care a costat cateva sute de milioane de lei la nivelul anului 1989, este ceea ce trebuia sa devina cea mai mare turnatorie de precizie din Transilvania, construita la Cugir (judetul Alba).
Dupa ce a "inghitit" fonduri importante, cladirea neterminata a fost abandonata in "grija" Uzinei Mecanice Cugir, in urma cu aproape 14 ani, printr-o hotarare de Guvern.
Vanzarea terenului pe care se gaseste acest activ a dus, in ultimele zile, la un schimb dur de replici intre Putere si Opozitie, nu atat pentru constructia respectiva, care oricum va fi demolata, cat din cauza intereselor economice diferite ale celor doua parti.
Povestea unui mega-esec
In programul de dezvoltare al UM Cugir, gandit pentru cincinalul 1985-1990 (perioada comunista in care se faceau planificarile si strategiile), a fost prevazuta construirea unei turnatorii de otel, cea mai mare din Transilvania, cu o capacitate de 800 de tone pe an. Aceasta ar fi urmat sa deserveasca toate unitatile din sectorul productiei de aparare.
Lucrarile au inceput in anul 1988: fundatii, structura de rezistenta, invelitoare, inchideri, compartimentari, canalizari si o parte din instalatii si s-au oprit in 1992, din lipsa fondurilor si a prabusirii industirei de armament, ratiunea pentru care turnatoria urma sa fie infiintata. Investitia a fost sistata definitiv prin HG 113/2002, document care dadea dreptul UM Cugir sa o valorifice.
Valoarea de inventar, despre care surse din cadrul Parcului Industrial Cugir (PIC) au spus ca se ridica la aproximativ 800 de milioane de lei, la nivelul valorii banilor din anul 1989, a devenit astronomica, odata cu reactualizarea respectivelor sume.
Suma exacta
