Cu o plăcere fie şi perversă, dar care sper că nu va rămîne enigmatică şi nici străină cititorului - transcriu pe larg cîteva fragmente dintr-un roman recent apărut; pentru a menţine tensiunea curiozităţii, pun puncte-puncte acolo unde eroul îşi numeşte neamul din care face parte:

"(...) oportunişti înnăscuţi, sînt făţarnici, spuse el acum, şi trăiesc din muşamalizare şi uitare. Nu există nici o monstruozitate politică oricît de mare pe care să n-o uite după o săptămînă, nici o crimă oricît de mare. (...) De decenii în şir, miniştrii noştri comit crime oribile şi sînt acoperiţi de aceşti oportunişti făţarnici. De decenii, aceşti miniştri înşală cumplit şi sînt acoperiţi de aceşti făţarnici. De decenii, aceşti miniştri (...) îi mint şi îi înşală fără scrupule pe (...) şi sînt acoperiţi de aceşti făţarnici. E o minune dacă din cînd în cînd vreun astfel de ministru criminal şi escroc este trimis la naiba, spuse el, fiindcă îi sînt imputate crimele făptuite decenii de-a rîndul, dar după o săptămînă afacerea e uitată, pentru că făţarnicii au uitat-o. Cel ce a furat douăzeci de (...) este urmărit şi închis, cel care, în rang de ministru, a delapidat milioane şi miliarde este în cazul cel mai bun alungat cu o pensie uriaşă şi numaidecît dat uitării, spuse el. Este într-adevăr o minune, spuse apoi, că a mai fost acum alungat un ministru, dar vedeţi dumneavoastră, abia a fost dat jos şi izgonit şi abia au scris gazetele că ar fi escrocat miliarde şi abia au scris aceleaşi gazete că ministrul este un criminal şi ar trebui deferit justiţiei, că aceleaşi gazete, şi prin ele întreaga opinie publică, l-au şi uitat pe vecie. În loc ca ministrul să fie pus sub acuzare şi deferit justiţiei şi închis, după crimele sale, îmi permit să spun, pe viaţă, îşi papă pensia lui grasă în vila de pe (...) şi nimeni nu se mai gîndeşte să-l deranjeze. Ca ministru pensionat, duce o viaţă