Condamnarea Holocaustului poate fi un bun precedent pentru condamnarea Gulagului. Cu conditia sa se aleaga modelele adecvate Inca imediat dupa revolutie, condamnarea nazismului prin procesul de la Nürnberg a servit drept model pentru a se cere un proces al comunismului. Conducerea recent numita a Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului (IICC) a facut apel, la rindu-i, la exemplul paradigmatic al Nürnbergului si, in plus, a luat ca model, pentru misiunea asumata a Institutului, Centrul "Simon Wiesenthal", faimos pentru actiunile sale de "vinatoare" a criminalilor nazisti. Cercetarea istorica si juridica a nazismului si Holocaustului este, intr-adevar, un precedent de prima importanta, care se poate dovedi extrem de util in investigarea comunismului. Insa nu este tocmai sigur ca modelele alese sint cele mai bune pentru a ghida activitatea Institutului. Sa nu uitam, rostul principal al IICC este cercetarea istorica, nu "vinatoarea de criminali" care a dat profilul Centrului Simon Wiesenthal. In plus, Centrul Wiesenthal s-a concentrat in ultimii ani pe activism civic si monitorizarea activitatilor extremiste, nu pe cercetare stiintifica. Cit despre Procesul de la Nürnberg, in discursul public de la noi si chiar intre specialisti se intilnesc numeroase neintelegeri fata de natura si performantele reale ale procesului. Acesta este dat de exemplu ca reusita pentru judecarea unui regim totalitar si pentru eliminarea mostenirii acestuia. Astfel, importanta procesului este supraevaluata, atribuindu-i-se evolutii care sint, de fapt, ulterioare. Amploarea, profunzimea si specificitatea Holocaustului si regimului nazist au facut obiectul unei constientizari progresive in deceniile postbelice. Exista un acord larg intre istorici ca imaginea Holocaustului si a regimului nazist pe care Procesul o ofera sufera din multe puncte de vedere. Aliatii, care au organizat actu