- Editorial - nr. 57 / 23 Martie, 2006 Fie el chiar numai moral, procesul lui Adrian Nastase poate fi inceputul unui sir lung de acuzatii grave la adresa intregii clase politice romanesti de dupa decembrie 1989, responsabila de situatia deosebit de grea in care a ajuns tara. Au trecut deja 16 ani de cand romanii au scapat de un regim totalitarist, cu gandul ca in scurta vreme vor fi si ei fericiti, dar, din pacate, au cazut din lac in put, raul transformandu-se in mai rau. Pretul platit pentru lipsa libertatii de miscare si de exprimare pe care o invocam atat de des, este mult prea mare, daca nu chiar de neimaginat. Daca pe vremea comunistilor intr-adevar ni s-a cam pus lacatul pe gura in anumite imprejurari, acum, in schimb putem striga si injura in gura mare, oricand si pe oricine fara teama si fara sa ne ia cineva in seama. Tot asa cum putem crapa de foame si de frig, de nedreptate, fara ca cineva sa ne ia in seama. Mersul ulterior al evenimentelor a dovedit ca in Romania nu s-a instaurat democratia, ci o gasca uzurpatoare, constituita, pentru a nu se calca in picioare, in partide, formate in mare parte din slugoi sau copiii slugoilor lui Ceausescu, gata sa se prosterneze oricand in fata lui, dar si sa-i infiga cutitul in spate atunci cand li se ofera ocazia, (lucru pe care, de altfel, l-au si facut), ca apoi sa treaca cu o iresponsabilitate de neimaginat la distrugerea sistematica a tarii (ceea ce au si facut si continua sa faca) si pe care au considerat-o feuda lor, prada usoara si la indemana, ocazie cu care, au considerat ei, nu se vor mai intalni si pe care n-au voie sa o risipeasca. Daca ar fi sa facem o paralela intre raul pe care l-a produs romanilor Ceausescu, in 24 de ani si cel pe care ni l-au facut cei de dupa el, si acestia nu sunt putini la numar (nominalizarea lor ar incepe, oricum, cu Ion Iliescu si Adrian Nastase, pentru ca sunt singurii care