La sfirsitul lunii februarie, Mircea Cartarescu a participat, in calitate de invitat special, la cercul de dezbateri din cadrul Centrului de Cercetare a Imaginarului de la Cluj, condus de Corin Braga. intilnirea a marcat o premiera in viata acestei grupari: pentru prima data, discutiile au avut drept suport opera de arta si nu un concept, o teorie sau un comentariu critic, fara a fi lipsite insa de caracter analitic. Dimpotriva, vorbind despre creatia sa, scriitorul s-a angajat intr-un foarte consistent exercitiu (auto)reflexiv, cu valente de hermeneutica a textului literar si de arta poetica, antrenind la final intr-un dialog, desfasurat pe aceleasi coordonate, asistenta compusa din: Ruxandra Cesereanu, Horea Poenar, Mihaela Ursa, Sanda Cordos, Stefan Borbély, Doru Pop, Cornel Vilcu, Corin Braga, Laura Pavel, Calin Teutisan, Vlad Roman, Constantina Buleu si Ioana Nicolaie.

Autorul Orbitorului s-a concentrat in expunerea sa asupra imaginilor „primare“ sau „primitive“ care, in opinia sa, ii orienteaza opera inca de la inceputuri, de la „proto-textele“ din adolescenta („romane“ neterminate, de tip SF, scrieri fantastice), regasite de curind. Acestea ar fi: „lumile in lumi“; „ideea holonului si a holarhiei“ sau a „lumilor in cascada“, ce deriva unele din altele, alcatuind un fel de Scara a lui Iacob, de la spiritual la mundan (idee sau imagine familiara gindirii gnostice). Mircea Cartarescu a mai numit si citeva dintre procedeele sale poetico-narative, precum „metafora“ sau „spirala asimptotica“, caracterizata de el drept „dezvoltarea nerezonabila“, adica neverosimila, a unor imagini, sau „principiul termitierei“, conform caruia elaborarea textului nu presupune pre-existenta unui plan, de tip arhitectural, a unui pattern, acesta conturindu-se cu de la sine putere „din mers“, ca o structura geometrica perfecta, inscrisa in chiar „codul genetic“ al... scriitu