- Economic - nr. 57 / 23 Martie, 2006 Asa se intampla cand nu ai manageri si organizatori buni intr-o ramura sau alta. Dar, daca asertiunea asta n-ar fi valabila, sa zicem in domeniul romanesc al astronauticii, mai treaca-mearga, dar daca in milenara indeletnicire a prelucrarii lemnului in mobila traditia romaneasca este aruncata la cos, atunci n-a mai ramas nimic din toata economia romaneasca! Aflam, dintr-o stire difuzata de mass-media nationala ca patronatele din aceasta ramura ameninta nu cu cresterea si diversificarea productiei, nu cu largirea portofoliului de comenzi, nu cu o revigorare generala a acestei ramuri ci, dimpotriva, cu concedierea a mii de meseriasi. Asociatia Producatorilor de Mobila din Romania a reclamat guvernului faptul ca peste zece mii de angajati si-au pierdut locurile de munca numai anul trecut. Mai grav este ca, in perspectiva, concedierile vor continua, pentru ca producatorii _ cati au mai ramas _ sunt afectati de pierderile produse si in urma aprecierii monedei nationale, dar si, mai ales de scumpirea exagerata a masei lemnoase si a utilitatilor (curent electric, gaze, energie termica, apa etc.). Ce se intampla la nivel guvernamental? Aproape nimic, doar ceva promisiuni, care, insa, nici pe departe nu au darul de a ajuta revigorarea industriei de profil romanesti. La randul sau, vicepremierul Gheorghe Pogea ridica din umeri si promite patronatelor din industria mobilei ca va incerca suplimentarea fondurilor alocate programelor destinate stimularii exporturilor. Pana atunci, realitatea este alta: mobila de calitate indoielnica, provenita din state europene unde candva exportam mobila "extra", bine platita si foarte apreciata, invadeaza pe toate caile piata interna. Partea si mai tragica este ca tot acest import _ de 4-5 ori mai scump _ este produs din lemnul romanesc care se exporta in "devalmasie" din avutia nationala. Mihai Barda