Mărturisesc. Am locuit într-un cămin studenţesc, am cumpărat locul de la un student de la Psihologie, am dat şpagă administratorului, atît cît să mă lase în pace un an de zile. Cînd spun şpagă, vorbesc de aproape 50 de euro. Florile de 8 martie, o sticlă de vin, deci micile atenţii... nu le-am luat niciodată în calcul. La acel moment am văzut-o ca pe o afacere bună. Într-un sistem încremenit în socialism, m-am strecurat cum am putut şi m-am pretins capitalistă. Cine este de condamnat? Studentul care a vîndut locul. Eu, pentru că l-am cumpărat. Administratorul care a primit banii pentru a închide ochii. Sistemul .

Vînzătorul, student la o facultate de stat. Primise loc în cămin pentru că venea din provincie şi pentru că studenţii din an final primesc fără tăgadă loc. Locuia cu prietena într-un apartament şi a folosit prilejul pentru a face un ban. În dolari, 100. Furînd locul altuia, aţi putea spune. Locul meu, de exemplu.

Cumpărătorul, student tot la o facultate de stat, în primul an, venit tot din provincie. În complicitate cu vînzătorul şi cu administratorul, a ocupat un loc ce nu i se cuvenea prin regula sistemului. Ce anume face diferenţa? Cine stabileşte priorităţile?

Sistemul, depăşit de propriile reguli, îi sufocă pe cei pe care ar trebui să-i protejeze. Gîndit socialist, căminul este alternativa studentului fără bani. Chiria lunară pe loc în cămin costă cît 20 de pachete de ţigări. Încremenit însă în propria structură, acest sistem de protecţie este incriminat chiar de cei ce îl folosesc, folosit de cei ce îl incriminează.

Administratorul, generic - omul care ia şpaga. Într-un forum pe Internet, studenţii fac schimb de poveşti şi acuză virulent administratorii. Pentru că iau şpagă, atunci cînd ar trebui să facă reclamaţii la Rectorat, pentru că închid ochii şi cînd nu iau şpagă, pentru mizeria din cămin, pentru că permit studenţilor s