Scena politica damboviteana seamana tot mai mult cu miscarea browniana a unor molecule bezmetice, care nu mai stiu unde le e locul. PSD detine fruntea in acest spectacol, sindromul Nastase declansand o zgaltaiala pe care adversarii din Alianta DA nici nu o visasera.
Fara tevatura si cheltuiala de timp si bani cu alegeri anticipate, fostul partid-stat seamana acum cu un sac zdrentuit, din care boabele curg unul cate unul sau cu pumnul, Mircea Geoana, cu palaria prea mare cazuta peste ochi, nefiind in stare sa-l carpeasca. Aproape somati de PD sa-si ia catrafusele si sa plece din guvern, conservatorii “cumpara” paturi suprapuse pentru a-i primi in gazda pe pesedistii transfugi, sperand astfel sa-si sporeasca considerabil numarul de parlamentari si, prin numar de voturi, sa arate ei pisica palatelor Cotroceni si Victoria.
Niste sindicalisti care in toamna mureau de dragul PRM l-au parasit si, dupa un stagiu de “independenti”, s-au varsat la taranisti, deschizandu-le usa Parlamentului. Liderul UDMR, de spaima pierderii de teren in fata unor preopinenti din propria etnie, isi radicalizeaza discursul, iar liberalii au mai pus surdina racii cu democratii, ca pret al postului de presedinte de Camera. In toata aceasta incredibila vanzoleala, electoratul roman nu poate distinge nici o optiune ideologica sau clarificare doctrinara.
Nici barem nu poate identifica un partid sau altul prin autentic mesaj politic, intrebandu-se nu “Eu cu cine votez?”, ci “De ce dracu' i-am votat?!”. Pentru ca sunt vizibile doar interese de grup (sau de gasca) si, mai ales, personale, in cazul multora dintre actori intervenind si nevoia de platosa anti-parchet.
