În luna aprilie 2000, al nouălea Premio Europa per il teatro se acorda la Taormina, în Sicilia, iar beneficiarii lui au fost Heiner Goebbels şi Alain Platel. Atunci s-au anunţat şi următorii premianţi: dramaturgul Harold Pinter şi coregraful Josef Nadj.
Între timp, Pinter a primit Premiul Nobel pentru literatură, iar Nadj nu ştiu ce a mai făcut. Poate că - la fel ca şi Pinter - a aşteptat să i se dea odată şi-odată acest premiu: nu este Nobelul, dar orişicît...
Lucrul s-a întîmplat abia acum, la-nceputul lui martie 2006, cînd cei doi au fost invitaţi la Torino pentru a primi distincţiile într-un cadru festiv, alături de regizorul Oskaras Korsunovas (inclus, ca şi Nadj, pe lista premiilor "Europa Nuove Realtà Teatrali", acordate pentru a opta oară).
Mulţi se-ndoiau că marele dramaturg englez va face călătoria pînă în capitala Piemontului: autoizolat de maladia de care suferă (un cancer avansat), Pinter nu s-a dus nici măcar la Stockholm, pentru a-şi ridica Nobelul. Şi totuşi, în pofida tuturor pronosticurilor - care bănuiau în spatele anunţului o abilă manevră publicitară -, Harold Pinter a venit la Torino. Din păcate, n-a venit doar el (care rămîne unul din marii autori dramatici contemporani), ci şi un spectacol după o piesă de-a lui: The New World Order, în regia legendarului Roger Planchon. TNWO este un text din 1991 al dramaturgului, care n-ar fi pierdut nimic dacă era lăsat să doarmă într-un fund de sertar. A mai avut ghinionul să dea peste el Planchon; ce a rezultat este una din cele mai rudimentare montări văzute la Torino "per il teatro" - una care demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că nu faci artă (bună) cu bune sentimente.
Despre ce este vorba în TNWO? Despre - scurt spus - "noua ordine mondială" (evident). Nu e nici un banc la mijloc - sau, dacă e, atunci is on Pinter, cum se zice; pur şi simplu, marele dramaturg s-a ap
