Satul Dobreni din Giurgiu, aproape de Bucuresti, era ieri cuprins de lacrimi. Sase copii provenind din trei familii si-au gasit sfarsitul intr-o camera roasa de saracie, din casa unde locuiau provizoriu, sub tutela unei rude de-a parintilor. Drama s-a petrecut miercuri seara, cand cel care-i avea in grija, tata a doi dintre ei si unchi al celorlalti, a plecat pentru cateva minute sa cumpere de mancare. Copilasii au ramas sa doarma la lumina unei lumanari, care nu promitea decat putina lumina seara, in casa fara curent electric. Nimeni nu credea ca aceasta avea mai tarziu sa intruchipeze moartea. Vecinii nu au simtit nimic. Sufletele necoapte ale copiilor s-au stins in liniste in incendiul ce a izbucnit mocnit, aproape pe nesimtite. Lumanarea aflata intr-un pahar de plastic, pe o carcasa de televizor, s-a topit si a aprins suportul inflamabil. Incet, dar sigur, in somnul copiilor, moartea a venit pe dibuite, din fumul toxic degajat de focul mocnit. Si s-au stins aproape pe nesimtite. Cum s-a produs tragedia In casa din capatul satului, amarata ca vai de ea, din chirpici, cu vantul suflandu-i prin acoperis si ferestre fantomatice, traiau opt suflete. Intr-o camera cu doua paturi. O familie foarte saraca de tigani, ca multe altele din zona, unde adunatul de fier vechi si sticle goale cu caruta este unul din mijloacele esentiale de existenta. Casa lor, a familiei Visinel, n-ar fi buna nici pentru un grajd prin alte parti, in nici un caz pentru a constitui adapostul a opt suflete omenesti, din care sapte copii. Cel mai mic avea un an si jumatate, urmat de altul de un an si opt luni, iar cel mai mare, o fata de 12 ani. Viata este aici peste masura de grea. Iar traiul, imposibil de raportat la conduita unui om modern. Fara curent electric, fara apa in curte, nici macar in vecini, pereti crapati gata sa cada, facuti din paie cu pamant si surcele. Mizerie cat cuprinde. Aic