LIANA TUGEARU: Bun venit, din nou, în România, Gigi Căciuleanu! După răsturnările politice petrecute la noi în ţară în decembrie 1989, am avut privilegiul de-a te avea, din nou, printre noi, măcar o dată la doi-trei ani. Privilegiul constă în faptul că ne-am putut bucura de creaţiile tale şi uneori te-am revăzut şi în dublă calitate, de interpret al propriilor tale coregrafii.

înainte de a te întreba cu ce planuri artistice ai venit de astă dată la noi, am să te rog să ne întoarcem puţin în timp şi să trecem succint în revistă prodigioasa ta carieră internaţională de dansator, coregraf şi pedagog. încep eu prin a spune că eşti absolventul Liceului de Coregrafie "Floria Capsali" din Bucureşti şi că debutul tău în dans s-a desfăşurat pe două căi paralele: ca balerin la Opera Naţională din Bucureşti şi ca dansator de dans modern, împreună cu profesoara şi ulterior partenera ta Miriam Răducanu, în celebrele, pe atunci, Nocturne, de pe scena Teatrului de păpuşi "Tăndărică", singurul loc unde, în anii 70, erau tolerate la noi unele forme de dans modern.

Fă, te rog, acest salt în timp şi spune-mi ce au însemnat pentru tine aceste două căi de pornire în lumea dansului?

GIGI C|CIULEANU: Pornirea pe aceste două căi este un lucru normal pentru tinerii care ies acum din şcoli, unde se învaţă, în acelaşi timp, şi dansul academic, şi disciplinele dansurilor noi, contemporane şi jazz-ul. Pe vremea aceea era însă ceva neobişnuit. Erau câţiva care o luau puţin câş, pe diagonală, ca Ion Tugearu, sau se rupeau puţin de clasic ca Simona Ştefănescu. Eu însă am avut privilegiul să fiu de la început dedublat, descoperind-o pe Miriam Răducanu încă din Şcoală şi lucrând cu ea. Eu aş fi vrut să lucrez numai cu ea, dar Miriam a avut inteligenţa să mă oblige să termin Şcoala de Coregrafie, să intru la Operă şi chiar să mă duc şi la Moscova, pentru speci