Pe usa magazinului din colt, noii stapani au scris cu un spray rosu Mini-Shop. Asa se intampla de fiecare data.
Cei care-l inchiriaza se grabesc sa scrie pe usa ce-o fi sa fie acolo, dar firma mare de deasupra usii e gata abia cand isi dau seama c-au facut o prostie. Normal ar fi sa scrie din capul locului: Faliment. In toata lumea, magazinul de colt e norocul omului care il are. Ca-i coltul ulitei, coltul blocului sau coltul continentului, nu conteaza, colt sa fie. La Paris, cladirile din vechile vaduri comerciale n-au fatade, ci doar colturi. De un singur colt insa trebuie sa te feresti ca de dracuâ, de acela din spate. Fie ca-i spatele blocului, spatele strazii sau al continentului.
Din cand in cand, cate un fraier isi deschide un mic magazin in odaile igrasioase din spatele blocului sau din coltul pe unde trec numai masinile salubritatii si carutele tiganilor care aduna sticle goale.
Fraierii au destule motive ca sa riste. Primul ar fi ca toate aceste spatii ale nimanui au totusi proprietari. Ceea ce inseamna ca ori unii au fost mai naivi decat ei, ori mai destepti, cumparand cu toptanul partere de blocuri pentru mai tarziu. Pentru vremurile bunaoara, cand magazinul din colt va fi mai frecventat decat Mall-ul din capatul strazii. Al doilea motiv, care-l face pe micul fraier sa se arunce in bazin, fara sa se uite daca are apa, e, de fapt, cel mai important: nimeni nu va accepta niciodata adevarul ca el nu-i doar un fraier oarecare, ci ultimul dintre fraieri.
De cealalta parte, smecherul care-l pacaleste pe fraier mizeaza nu numai pe constanta care spune ca, indiferent de ce se petrece in lume, numarul perdantilor e in crestere, ci si pe chiria provocator de mica. Nu naucitor de mica, ci putin mai mica in comparatie cu chiriile foarte mari. Cand toate chiriile cresc, una care scade, chiar si cu un banut, e capcana care functioneaza perfect
