"Fara indoiala ca militez aici pentru descentralizare si consider ca problema etnica este o stavila in rezolvarea acestei probleme. Cu tot grotescul ei, centralizarea din perioada comunista (nu intamplator completata cu ideologia national-comunista) a fost, in anumite conditii, explicabila. Ea arata, printre altele, nevoia de omogenizare a unui stat vechi, dar constituit recent" In comentariile din saptamanile trecute, am avut prilejul sa vorbesc despre tendintele politice actuale. Am apreciat in cateva randuri ca partidele romanesti se afla intr-un moment de cotitura, daca nu de criza, iar acest lucru este vizibil atat la nivel organizational, cat si doctrinar. Astazi mi-am propus sa pun in discutie o tema, as spune la fel de importanta, si anume nationalismul. Acest cuvant foarte uzitat - mai ales de politicieni - naste controverse din ce in ce mai aprinse, si asta chiar in momentul in care ne apropiem de integrarea in UE, chiar atunci cand suntem pe cale de a deveni o parte a unui spatiu multietnic si multicultural.
Cred ca trebuie sa discutam cu mult mai multa seriozitate decat am facut-o pana acum despre aceasta problema. Dezbaterile, proclamatiile din ultima perioada referitoare la autonomia pe criterii etnice pot fi utile sau daunatoare in masura in care urmaresc o clarificare sau o confuzionare la nivel conceptual si politic. Din nefericire, ceea ce constat este perpetuarea nationalismului populist, nu atat periculos, cat ineficace. Ca si in cazul temei doctrinare, tema nationala este utilizata cu scopuri politice fara vreo tinta concreta, fara intentia de a cauta o rezolvare.
Mai intai, tin sa reamintesc ca tema aceasta nu este proprietatea intelectuala a unui partid. Dimpotriva, regula ar trebui sa fie ca ori de cate ori problema nationala sau problema minoritatilor etnice devine o exclusivitate a unei formatiuni politice, atunci este clar
