Lui Petre Pandrea (1904-1968) îi plăcea să se recomande ca scriitor şi avocat, atrăgând atenţia asupra combinaţiei dintre cele două profesiuni care i-au asigurat independenţa de opinie: "Mi-am păstrat cu îndârjire meseriile de avocat şi de scriitor, pentru a fi autonom şi pentru a putea ajuta pe alţii, mai slăbănogi sau mai înfricoşaţi de eforturi" - mărturisea el în preludiile la un document memorialistic, redactat după ce trecuse pragul vârstei de 60 de ani, publicat postum în cel mai recent volum dintre restituirile de arhivă, Soarele melancoliei, memorii (p. 210), pagini recuperate de la Securitate de fiica sa Nadia Marcu-Pandrea în anii '90. Fusese închis timp de 10 ani, în două reprize (1948-1952 şi 1958-1964). Biografia "mandarinului valah" a fost profund ultragiată de regimul comunist. Deşi avea evidente convingeri de stânga, exprimate în presa interbelică, deşi era un militant anti-fascist, Petre Pandrea nu a fost iertat pentru libertăţile sale de atitudine, arătând repulsie atât pentru "huliganismul de dreapta", cât şi pentru "huliganismul de stânga". Principalul motiv al persecuţiei (dar nu singurul) a fost, cu siguranţă, faptul că era cumnatul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, comunistul căzut într-o dizgraţie comandată de la Moscova. Altfel, Petre Pandrea avea, la vârful puterii politice comuniste, mulţi prieteni din copilărie sau din studenţie sau apăraţi în procesele din anii 1933-1944: Petru Groza, Ana Pauker, Ştefan Voitec, Avram Bunaciu, Ion Vinţe - cărora le scrie zadarnic în 1948 să-l salveze de la Malmaison (scrisorile sunt deturnate de Securitate spre propria arhivă). Credea că este vorba de un pretext eronat, "idiot şi inexact". Prim-ministrului Petru Groza îi comunica faptul că stă exact în celula prin care trecuse şi el, sugerând cu umor că nu vrea să-i repete destinul: "N-am nici o poftă de martiraj şi nici de mărire" (p. 245). Anei Pauker îi aminteş