Pe adresa electronică a redacţiei României literare am primit pe numele meu următorul e-mail la care îmi iau libertatea să răspund în mod clasic în paginile revistei la care colaborez de atâta vreme; din două motive, ca să nu spun trei, pe care bunii mei cititori sper să le admită.
întâi, pentru că este vorba de un cititor fidel şi îndepărtat al revistei noastre, surprinzător în totul şi în primul rând spiritual, plus hazul adresării.
Al doilea, pentru că astăzi COMUNICAREA, devenind pe toată planeta un mijloc de legătură spontan, între oameni, se cuvine să-i ţin trena...
Am zis trei motive... Al treilea fiind ceva ce nu se face şi, ca să spun aşa, intim, - şovăind mult timp...
Până ce, tocmai din cauza presiunii Comunicării invocate, mă gândii că nu-i bine totuşi să eziţi în această privinţă, chiar dacă-i vorba de un lucru care ţi se pare strict personal.
(Or, şi-aşa, prejudecăţile nu sunt ele oare făcute spre a fi repede încălcate?)...
Şi-apoi, întrucât, şi într-o intimitate, deseori excesiv şi imprudent apărată, se poate ascunde, la urma urmei, nu? o comoară, un câştig, de orice fel...
Aşa că răspund.
Un prieten, care cunoaşte Talmudul, mi-a zis într-o zi, - nu citez, reproduc ce am ţinut eu minte:
Dacă cineva, fie şi un necunoscut, îţi dă de veste ceva, orice ar fi, oricum ar fi, să nu-i rămâi dator şi să-i răspunzi, orice ar fi, cum poţi şi după cum merită, fiindcă în vestea lui, bună sau rea, se ascunde fie norocul, fie pieirea ta. (ASTAD, - Aşa să te ajute Dumnezeu).
Pe adresa electronică a redacţiei României literare am primit pe numele meu următorul e-mail la care îmi iau libertatea să răspund în mod clasic în paginile revistei la care colaborez de atâta vreme; din două motive, ca să nu spun trei, pe care bunii me