Oferta manualelor şcolare de pe piaţă este atât de variată, încât la o materie pentru un an de studiu pot să fie şi opt asemenea manuale. Fiecare conceput de altcineva, având o altă optică asupra aceluiaşi eveniment sau subiect, cu explicaţii mai mult sau mai puţin pertinente sau la obiect. Ministerul Învăţământului publică anual oferta manualelor agreate care au primit avizul pentru a fi distribuite gratuit elevilor de gimnaziu şi liceu. Avizele se primesc în urma unei evaluări efectuate pe plan naţional, de o comisie formată din oameni competenţi pe domenii de activitate. Astfel se presupune că orice manual care va fi folosit ca material didactic trebuie să respecte aria curriculară cerută pe an de studiu. Uneori un manual denumit "alternativ" poate avea un preţ dublu faţă de cel cerut pe an de studiu, dar elevii trebuie să îl cumpere pentru că dascălul le-o cere, deşi programa şcolară nu prevede expres aşa ceva. Inspectoratele şcolare judeţene nu au nici o autoritate în impunerea unui anumit tip de manual care trebuie folosit obligatoriu în timpul cursurilor.

Greşeli şi omisiuni

Când o editură ca Humanitas iese pe piaţă cu un nou manual, ai siguranţa că îl răsfoieşti pe cel mai complet, că acurateţea informaţiilor nu poate fi pusă la îndoială. Surpriza este foarte mare când constaţi că de fapt nu este nici vorbă de aşa ceva. Din curiozitate am răsfoit câteva asemenea manuale de istorie şi de literatură pentru elevii de gimnaziu şi de liceu. Textele propuse studiului de autorii manualelor lasă de dorit, sunt total nepotrivite, iar explicaţiile date elevilor sunt total insuficiente. În manualul pentru clasa a VII a, erorile autorilor sunt atât de multe şi de grave, încât cu greu ne-am hotărât pe care să o alegem. Şi totuşi… în lecţia despre balada cultă li se spune elevilor că "balada ca gen literar prezintă o confruntare între două sau mai multe pe