- Editorial - nr. 58 / 24 Martie, 2006 Moto: "Prieten imi este Platon, dar mai prieten - adevarul!" (Aristotel) Constatam, cu o amaraciune greu de reprimat si cu o stupoare naucitoare, ca, in cei 16 ani postdecembristi ai unei tranzitii romanesti, unice in felul ei, ai debusolarilor, instrumentarilor de tot felul, scenaritelor si minciunilor calculate, unii ziaristi ai acelei parti a presei ticalosite, vandute sau cumparate (nuanta nu mai conteaza!), tin mortis sa faca din alb negru, iar din adevar detestabila manevra intr-un abracadabrant si rusinos scenariu. Departe de durerile Ardealului, locul framantarilor, al suferintelor noastre (neintelese de cei pe care, band apa din Dambovita, nu-i mai intereseaza ce se petrece peste munti), departe de adevar, departe de o realitate, bine dresati, abil instrumentati, dau sfaturi, cu detasare suspecta, maculeaza la comanda, interpreteaza partituri diversioniste, canta dupa ureche, devenind parghii jalnice, demne de toata mila, in mana unor prestidigitatori centrali, care, la randul lor, si ei canta si joaca in politica de azi precum li se dicteaza. "Compunerea dupa dictare", reactia pavloviana, aruncarea cu noroi au devenit specialitatea lor postdecembrista! Emisiunea Televiziunii Romane 1, post public national, nu acolo, vreun SRL privat, ne-a oferit, luni-seara, 20 martie a.c., o astfel de mostra. Concret? Consider ca partea intai a serialului din emisiunea Ilenei Gaita, referitoare la evenimentele dramatice, tragice chiar, din 20 martie 1990, de la Targu-Mures, a fost un exemplu clasic de manevrare, de manipulare si de instrumentare a opiniei publice. Este o modalitate detestabila, folosita si de alti ziaristi doar cu numele, din presa scrisa, de la ale caror gafe am pornit pentru randurile care urmeaza. Nu am fost si nu sunt unul dintre cei ajunsi in corul galagiosilor de ocazie, care s-au batut cu pumnul in piept d