Titlul volumului de debut al Oanei Cătălina Ninu (cîştigătoarea Concursului de poezie Prometheus, ediţia 2004) ar putea să surprindă. Mandala este locaşul lui Buda, un loc al armoniei sufletului luminat de înţelepciune, în care se întâlnesc iluminaţii, pentru săvîrşirea riturilor şi neofiţii, pentru a străbate etapele iniţierii. Mandala îi permite iniţiatului să descopere linia care uneşte macrocosmosul (Universul, tot ce ţine de exterioritate) de microcosmos (propria sa dimensiune fizică & spirituală). Altfel spus, mandala este calea prin care EU-l iniţiatului se armonizează cu tot ceea ce îl înconjoară. În ultimă instanţă, corpul este mandala interioară a fiecăruia. Mai nimic din această amplă armonie universală nu pare a se regăsi în tenebrosul volum al Oanei Cătălina Ninu. Prima tentaţie a celui care citeşte această carte este aceea de a o lua drept o anti-mandala. Dincolo de aceste concluzii, rezultate din înţelesurile ultime ale mandalei trebuie ştiut însă că există mai multe variante ale budismului şi, implicit, mai multe tipuri de mandala. Toate au însă la bază următoarele patru postulate: 1. Omniprezenţa în această lume a dezechilibrelor sau a insatisfacţiei (totul, în lume, este suferinţă); 2. La originea dezechilibrelor/insatisfacţiei universale se află ignorarea de către cei mai mulţi oameni a cauzelor lor (acestea sînt dorinţele & legăturile); 3. Pentru eliberarea de dezechilibre/insatisfacţii este necesară combaterea ignoranţei şi înţelegerea mecanismelor de producere a acestora; 4. Calea lui Buda (cele opt etape spre Înţelepciunea Ultimă) diversele etape spirituale ce trebuie urmate de neofit în cadrul iniţierii pentru eliminarea dezechilibrelor/insatisfacţiei şi atingerea deplinei armonii cu Universul.

Tonurile sumbre, imaginile de apocalips modern din poezia Oanei Cătălina Ninu au şocat şi continuă să şocheze. Multă lume se arată oripila