Cand l-am intalnit la "U" Art Gallery, in expozitia sa personala organizata de Fundatia Culturala Akademos, Andrei Negura nu parea, nici pe departe, ca ar putea fi, eventual, portdrapelul nemultumirii generatiei de artisti a anilor '50, din care face parte.
Artisti pentru care pasiunea meseriei, stiinta rigorii, insusita cu mare dragoste si efort, reprezinta capitalul reusitei lor intr-un domeniu unde nu se poate trisa; unde sentimentele si emotiile nu pot fi simulate. Parea, mai degraba, ca vine dintr-o alta lume, in care arta este pretuita la adevarata ei valoare, unde drepturile artistilor sunt respectate, iar pretul muncii lor le da motivatia de a merge mai departe. De fapt, tocmai asta exprimau bunastarea ce se putea citi pe chipul sau si distinctia. Nu ma inselam in nici o privinta, pentru ca Andrei Negura, nascut in Republica Moldova, format la Academia de Textile "A.N. Kosighin" din Moscova si la Academia de Arte Decorative din Budapesta, membru al Uniunii Artistilor Plastici din Moldova si membru AIAP UNESCO, a colindat Europa intru implinirea de care se poate bucura astazi. Medaliat cu argint la Salonul de arta contemporana din Marsilia (2002), dublu premiat la Salonul de arta contemporana de la Cannes, in 2003, cand i s-a decernat Medalia de aur, si in 2005, distins cu Marea medalie de aur, iata doar cateva din recompensele care-i pun in valoare talentul incontestabil. In Franta, unde locuieste si lucreaza, are o cota de care este multumit, dar si-ar dori ca aici, unde simte si traieste romaneste, unde expune, arta sa fie privita la inaltimea importantei sale, de viitor patrimoniu ce va da, peste timp, masura unei culturi. "Se stie, arta are o componenta educativa si una financiara, pentru ca este o investitie pe termen lung - si asta nu reprezinta o noutate. Cu toate astea, in Romania au disparut saloanele de arta. Cum pot fi artistii cunoscuti, da
