JURNAL DE CINEFIL Sunt sigura ca domnul Becali (cel cu echipa Steaua) habar nu are cine e Jane Austin. Nu cred ca a auzit vreodata de cea mai celebra dintre scrierile sale, Mandrie si prejudecata, desi e mult mai buna decat Coelho. Dar cu toate acestea, domnul Becali, daca isi va da osteneala sa citeasca aceste randuri, va intelege ceea ce vreau sa spun. Si cu putin noroc poate se va duce si la cinematograf sa o vada pe Keira Knightley in ipostaza unei tinere educate care obisnuieste sa spuna lucrurilor pe nume, chiar si atunci cand cei din fata ei sunt bogati si/sau puternici.
Sa stabilim o punte de egalitate: dansul nu stie sa aprecieze filmele si cartile, eu nu stiu mare lucru despre fotbal. Ne pricepem insa amandoi la vorbe si la cuvinte, amandoi le folosim ca sa impresionam oamenii si sa castigam capital de simpatie: el electoral, eu ca sa conving lumea sa citeasca romane sau sa mearga la cinematograf.
Ne mai despart niste scoli si niste bani, unele de o parte, altele de cealalta, dar ne-am putea intelege noi cumva daca ne-am intalni fata in fata.
El are mandriile lui, orgoliile adica. Le vedem cu totii in fiecare seara la stirile sportive cand injura, vorbeste raspicat si apasat, cand se autoproclama seful sefilor, patronul patronilor pentru a-si expune puterea si a arata tuturor ca poate conduce.
Eu am prejudecatile mele. Cred, spre exemplu, ca e difuzat mult prea des la stirile sportive si ca nu intotdeauna decizia de a fi difuzat se bazeaza pe argumentul "aduce audienta pentru ca are ceva de spus". Cred ca uneori argumentul tine de bani si de un contract ascuns de publicitate mascata. Dar probabil ca, asa plina de prejudecati cum sunt, ma gandesc ca domnul Becali vrea sa-si mentina notorietatea la un nivel ridicat folosindu-se de fotbal (un "department" cu multa simpatie), in loc sa se foloseasca de politica ("aceasta doamna de consum
