Reporter: Bai obositule!
Leitoiu: Bai derbedeule! Infractorule! Ai grija cum vorbesti cu mine, ca daca dau un telefon, s-ar putea sa te muti cu viza de flotant in Insula Mare a Brailei si sa respiri pe urechi. Ce, crezi ca daca scrii la ziar, mi-e frica de tine? Mi se rupe mie de jurnalistii astia ca de-alde tine, care intind mina de doua ori pe luna la patron sa le dea un salariu acolo. Eu nu am trait si nici nu o sa traiesc din leafa, baaai!
Reporter: Pai, ti-am zis "obositule", pentru ca asa ai zis tu ca esti. Ca de asta nici nu mai vrei sa fii sef.
Leitoiu: Dar am si eu o intrebare. De cind vorbesti cu mine la pertu? Am fost impreuna la vreo fapta si nu stiu eu? Ia sa-mi zici domnul comisar Leitoiu, ca acum demarez o ancheta si te scot vinovat inainte sa apuci sa comiti vreo infractiune. Bai baiatule, cita lume te stie pe tine? Maica-ta, tac'tu, vreo doi vecini si colegii de munca! Da' pe mine ma cunoaste o politie-ntreaga. Ca sa nu mai zic ca si interlopii ma cunosc ca pe propriile buzunare. Si zic buzunare, pentru ca, totusi, nu pot sa fac trimitere la conturile lor bancare, ca doar n-am furat cu ei din aceeasi farfurie. Cind ei faceau fapte, eu imi faceam meseria. Crezi ca-i asa usor sa tii de sase?
Reporter: Bai domnu' comisar Leitoiu, ai fost sef, iar acum o sa ajungi sa cari o mapa pe la Bulevard. O sa amendezi floraresele pentru ca fac trafic cu ghiocei.
Leitoiu: Da, am fost sef si nu imi este rusine s-o recunosc. La urma-urmei, trebuia sa fie cineva sef la Investigatii Criminale, corect? Si decit sa fi fost numit un ofiter care sa nu stie sa discute cu interlopii, care sa scape lucrurile de sub control si sa se lase cu lupte de strada, cred ca a fost mult mai indicata instalarea mea in acest post delicat. Si zic delicat, pentru ca este delicat. Trebuie sa lucrezi cu manusi, sa nu lasi urme in urma ta,
