Cernautiul de astazi nu mai pastreaza alte legaturi cu istoria sa imperiala decat in aspectul exterior: case, strazi.
In ceea ce priveste "urmele romanesti" ale acestor vechi pamanturi voievodale, ele sunt si mai greu de descoperit. Strada cu numele lui Eminescu este o fundatura scurta, casa lui Aron Pumnul e... contestata (oficialii declara ca cea de astazi e una "falsa", adevarata casa a fost daramata de mult) s.a.m.d. Un roman bucovinean ne arata o cladire lunga, asemenea unui vechi internat, unde a fost inchis Ciprian Porumbescu: nici o placa nu aminteste de eveniment. Dupa eforturi uriase, romanii localnici au reusit sa inalte, destul de in centru, o statuie a lui Eminescu (si asta numai dupa ce, in contrapartida, i s-a inaltat una in Romania Hatmanului Mazepa), dar pe soclu scrie, cu litere chirilice (?!) numele poetului, fara nici o alta precizare: roman, poet etc. Un strain care trece prin Cernauti ar avea toate motivele sa creada ca personajul astfel celebrat e un ucrainean.
Ei bine, locul unde "urmele romanesti" au rezistat cel mai mult a fost... marele cimitir al orasului.
Dar si aici, din perioada comunista, lucrurile au inceput sa "revina la normal": inscriptii in rusa ori ucraineana pe placile mormintelor, litere chirilice, morminte fara cruci (in buna traditie comunisto-ateista). Iar "normalitatea" astfel invocata a progresat in mod accelerat in ultimele doua decenii: mormintele romanesti, fie si datorita disparitiei rudelor (mostenitori) care aveau grija de ele, dar mai ales datorita unei practici premeditate, au inceput sa fie... refolosite: in locul vechilor proprietari au fost inmormantati rusi ori ucraineni!
Prin fotografiile de fata vom putea reconstitui istoria din ultima suta de ani a comunitatii romanesti din Cernauti in varianta ei... subterana.
Mai intai va prezentam o serie de fotografii reprezentand morminte (
