Comisia Europeana a aprobat recent pentru România extinderea perioadei de aliniere a preturilor la gaze pâna la 31 decembrie 2008. Masura este menita a calma spiritele, deja inflamate, ale consumatorilor români. Tot mai multe sindicate au iesit in ultimele zile in strada, protestând impotriva scumpirilor repetate ale utilitatilor, ajunse deja la limita suportabilitatii. Pentru a preintâmpina reactii mai violente, guvernul a lasat pretul gazului din productia interna, pentru urmatoarele trei luni, in stand-by. Este perioada de apus a protectionismului statului. Sub presiunea integrarii, regulile pietei libere vor face, in curând, jocul. Desi guvernantii au spus tot timpul ca aderarea la UE nu aduce doar beneficii, ci si costuri, din pacate asupra acestora din urma au insistat mai putin. O piata unica inseamna aceleasi conditii pentru toti. România vrea ca din 2007 sa fie a 26-a parte din aceasta piata unica - Uniunea Europeana. Numai ca regulile de joc sunt foarte stricte, pentru ca si echilibrul este fragil: nu poti sa produci pentru export decât „atât“ (si acestea sunt „cotele“ agricole), pentru a nu distorsiona piata prin supraproductie, nivelul de calitate al produselor trebuie sa indeplineasca anumite norme etc. Totul, la modul ideal, ar trebui sa fie cam la acelasi nivel, pentru ca odata create premisele egalitatii de sanse, lupta sa se desfasoare pe terenul competitivitatii. Iar preturile sa se stabileasca in functie de cerere si oferta. România nu poate ramâne in afara pietei unice Inscriindu-si candidatura pentru a fi membru al UE, România si-a asumat toate aceste conditii. Numai ca e foarte greu sa le indeplineasca, atât timp cât nu are exercitiul liberei concurente. Pâna in 1989, toate preturile erau administrate de stat. In ultimii ani, acestea s-au liberalizat treptat, unele pâna la capat. Un exemplu este pretul benzinei. Prin privatizarea fostei SNP Petr