Constantin Argetoianu - Anul 1940, vazut de un mare om politic 29 aprilie
Pe Canal Grande
Am plecat totusi (din Vincenza) ca un nenorocit de craiovean nascut in barbarie si in orori cu jale in inima. O ora si un sfert mai tarziu, trenul ma debarca la Venetia, unde nici o comparatie, chiar inconstienta, nu mai e posibila, asa incat Craiova mea nu mi-a mai stat in cale. Am sosit de asta data pe o zi glorioasa de primavara, aproape de asfintitul soarelui. Am lasat gondola sa ma duca la Danieli, de-a lungul Canalului Grande... Era asa de frumos, incat nu-mi venea sa cred ca Buzaul si Ramnicul Sarat puteau exista pe acelasi pamant, si ca, undeva, oamenii se omorau intre ei "pentru spatiul vital"... ultima inventie a trogloditilor din miaza-noapte.
Trecand pe dinaintea palatelor pe Canal Grande, am priceput de-a binelea toata semnificatia frescelor lui Tiepolo, pe care le vazusem cu trei ceasuri inainte la Vicenza, pe zidurile vilei Valmarana si pe care le gasisem, in minunata lor prospetime, fara legatura cu viata dimprejur. Tiepolo era venetian si n-o putea uita nici o clipa, chiar in fata privelistei severe de la poalele muntilor iberici...
Marti, dimineata, 30 aprilie. Ieri-dimineata, dupa ce am trecut pe la posta sa vad daca nu ma rechemau cumva neplacerile mai repede la Bucuresti - si dupa ce am constatat ca nu, m-am dus de-a dreptul la San Giovanni e Paulo, sa fac, ca de obicei, prima mea vizita lui Colleone. L-am regasit cum l-am lasat, vreu sa zic ca nimic nu s-a schimbat in sentimentele mele fata de aceasta formidabila opera de arta...
Minute de emotie in biserica. Era goala si splendida, canta orga, probabil pentru mortii de pe pereti, calari sau intinsi pe sarcofagiile lor... un moment de sufleteasca inaltare.
Boii si dantelele
Dupa-amiaza am fost la Torcello. Neavand alta posibilitate, am luat vaporasul care
