Mircea Cartarescu, scenaristul „Vietii de ciine", il numeste „un film stravechi". De altfel, toate cele trei documentare de Alexandru Solomon, prezentate joi la ICR, se pot numi „noi" doar in masura in care accesul publicului roman la ele a fost limitat.

In aceeasi zi in care cineastul Alexandru Solomon cistiga premiul UCIN pentru documentarul de lungmetraj „Marele Jaf Comunist" a avut loc, la Institutul Cultural Roman, proiectia a trei filme de mediumetraj, regizate de el.

Toate relativ vechi, dar si premiate, ilustreaza palmaresul mai putin cunoscut al unui regizor devenit recent arhicunoscut. Cineastul declara ca documentarea, productia si post-productia i-au luat din ce in ce mai mult timp de la un film la altul, adaugind ca „toate trei au avut un scenariu destul de precis pentru un documentar".

Facute la o distanta de patru ani una fata de cealalta, peliculele nu si-au facut debutul in cinematografe si nu au putut fi vizionate decit rar pe micul ecran.

Literatura personalizata

Toate cele trei filme au de-a face cu literatura, dar cel din 1994, „Duo pentru Paoloncel si Petronom", pare a fi cel mai personal, dar si cel mai eseistic.

De altfel, este singurul in care apar actori: unul il interpreteaza pe poetul Paul Celan, celalalt pe tatal cineastului, scriitorul si traducatorul Petre Solomon, a carui carte este sursa de inspiratie a scenariului compus tot de regizor.

Filmul denota capacitate de sinteza: nu doar scrisori schimbate de cei doi, jocuri suprarealiste jucate de ei sau texte de-ale lor, ci si harti, fotografii contemporane povestii, presa de atunci, filmele, fie documentare, de propaganda sau din repertoriul comunist ori al lui Cocteau, pun umarul la reconstituirea acestei prietenii.

Ca de obicei, in cazul lui Solomon, pelicula nu se fereste de subiectele grele d