Recomand cu tărie - insist să o recomand mai ales celor care visează că sînt sau visează să fie analişti politici - o carte proaspăt apărută la una dintre editurile exotice şi - sub noul directorat al ambiţiosului şi charismaticului Robert Şerban - din nou performante. E vorba despre Marea Neagră. O istorie - Editura Brumar. Autorul cărţii se numeşte Charles King şi e profesor de ştiinţe politice şi relaţii internaţionale, dar şi titular al catedrei de studii româneşti de la Universitatea Georgetown. Un bun, fin şi influent cunoscător al României şi al împrejurimilor acesteia, un nume, din păcate, prea puţin cunoscut în mediile academice româneşti.

Ce face King? În cuvinte puţine: o arheologie a Mării Negre. Provocată, între altele, de faptul că, spre deosebire de alte ape (spre exemplu: Mediterana, Amazonul, Mississippi), Marea Neagră nu are un vad bine conturat în imaginar. Provocată, de asemenea, de observaţia, de bun-simţ, care relevă o lipsă şi nu un plus, anume aceea că "istoria şi ştiinţele sociale par să sufere de rău de mare". Cartea cu pricina vine, aşadar, să umple un gol academic. Aşa încît, Charles King demonstrează, pe parcursul a aproximativ 400 de pagini bine blindate de documente, hărţi, ilustraţii şi de alte referinţe din diverse, neobişnuite şi spectaculoase unghiuri, că România are un vecin fascinant: mut, dar nu în totalitate, cu multe contribuţii istorice remarcabile. Lectura atentă a acestei cărţi îndreptăţeşte din plin un avertisment iniţial pe care Charles King îl oferă cititorilor: "o schimbare de perspectivă dinspre uscat spre apă poate fi sursa unor descoperiri inedite". În contextul redescoperirii Mării Negre - graţie unei strategii în plină derulare în care Preşedinţia României e intens implicată -, apariţia acestei cărţi este cum nu se poate mai potrivită.

Recomand cu tărie - insist să o recomand mai ales celor care visea