Nouă, românilor, ne place să credem că sîntem unici în Europa şi în lume, că am fost aleşi de Dumnezeu să apărăm Europa creştină de păgîni, stînd de veghe la porţile Orientului. Ne mai place să credem că sîntem nişte creştini mai speciali, aleşi de apostolul Andrei pentru evanghelizare şi că sîntem singura naţie latină şi ortodoxă în acelaşi timp. Indiferent dacă aceste producţii ale mentalului colectiv sînt reale sau doar imaginare, ele conţin un sîmbure de adevăr, şi anume faptul că fiecare popor este unic în felul său, iar ceea ce dă specificitate unei ţări, dincolo de geografie şi de economie, sînt valorile şi mentalităţile. Ceea ce credem ne face să fim diferiţi de englezi, germani, suedezi şi chiar de vecinii noştri bulgari! O privire aruncată pe date sociologice culese în ţările europene ne ajută să răspundem la întrebarea "În ce mai cred românii?" şi să vedem cum se structurează mentalul colectiv românesc în comparaţie cu cel al altor europeni.
Românii cred în Dumnezeu. Ne place sau nu, însă românii sînt printre cei mai religioşi dintre europeni. Datele sondajelor din seria "Studiul Valorilor Europene", realizate în România, în 1993, 1999 şi 2005, şi în alte 40 de societăţi europene, situează ţara noastră în fruntea clasamentului la religiozitate. Doar 3% dintre români declarau în 2005 că nu aparţin nici unei religii, în timp ce în Cehia procentul celor non-afiliaţi religios ajunge la 66% din populaţie, şi în Bulgaria la 30%. Românii se menţin în top şi cînd vine vorba de practică religioasă, 85% din populaţie declarînd că se roagă la Dumnezeu cel puţin o dată pe săptămînă. De asemenea, pentru români, polonezi, maltezi şi italieni, Dumnezeu joacă un rol foarte important în viaţa personală. Mai mult, religiozitatea nu este un fenomen static, iar cercetările arată că în România s-a produs o revitalizare religioasă în cursul anilor '90.
Se creione
