Din poveştile sosite odată cu mătuşa mea din America, venită acasă într-o scurtă vizită, am aflat uluită că peste hotare bătrîneţea este rînduită odihnei de peste viaţă, în toate formele pe care o poate lua aceasta: călătorii în ţări cu nume exotic, şedinţe de tratament la clinici particulare, joaca prin parcuri înverzite cu nepoţeii sau, pur şi simplu, plimbări relaxante cu maşina personală. Timp de trei zile m-am străduit să găsesc în tot Iaşul măcar un exemplu de acest fel, care să-mi şteargă, prin nu ştiu ce miracol, imaginile care, prin repetare, au devenit stereotip: bătrînii pensionari cu ridurile alungite pînă la cot, rostind doar "Dumnezeu", "vai de capul nostru", "bătaie de joc".

Vînzătorii de pungi. Dumnezeu

Întrebarea care face obiectul acestui material este şi cea care mi-a fost imposibil de formulat: "Care mai sînt valorile după care vă ghidaţi sau în care mai credeţi?" pentru simplul motiv că ea păleşte în faţa Nataliei Răducanu. De 10 ani de zile, bătrîna de 81 de ani vinde în piaţa Halei Centrale, pungi. Stă cu ziua în faţa tarabei blege de lemn pe care sînt înşirate pungi albastre, verzi, roşii: cea mai ieftină costă 3.000 de lei, iar cea mai scumpă 8. Le cumpără din Complexul en gros Siraj şi apoi le aduce la vînzare, cu "adaos comercial" de 2.000 de lei. Are o pensie de urmaş din partea soţului, veteran de război, de 1.200.000, iar banii, cu totul, o ajută să-şi cumpere de-ale gurii şi atît, medicamente nu prea, pentru că sînt scumpe. "Şi aici e un curent... Mă dor ochii şi toată partea asta a capului." "Pentru pîine stăm aici, nimic altceva. E greu, da' mergem înainte cu Dumnezeu, cu speranţa în Mîntuitorul..."

Tudor Bricean, vecinul de tarabă, are 75 de ani şi nu vede prea bine. E încotoşmănat de acasă de soţie şi toată ziua priveşte în vitrina magazinului de carne din faţă. Banii cu care pleacă acasă din afacerea asta îi per