Un număr aerian se învaţă la mică distanţă de sol. Atenţie la mînă! De abia după ce reuşeşti să stăpîneşti lucrurile de bază, începi să urci. Centimetru cu centimetru. Strînge nodul! Se poate întîmpla să-ţi fie frică, dar asta e bine. Uită-te în faţă! Cînd eşti acolo, sus, e foarte important să ai frica în tine. Nu te relaxa! Asta înseamnă că nu-ţi vei permite să greşeşti. (Dacă greşesc în scenă, după număr artiştii repetă în culise mişcarea de cel puţin zece ori, pînă le iese; să n-o lase aşa... mai plîngi, mai ţipi... După un număr, cică, n-ai vrea să stai în cabină.) Mergi înainte!... Dacă în timp ce lucrezi, te opreşti, intri în panică. N-ai voie să-ţi laşi creierul hai-hui. Nici o fracţiune de secundă. Oamenii inconştienţi n-au ce căuta aici. "Pe sîrmă" eşti mereu cu garda ridicată. Trebuie mereu să reciţi poezia. E bine să ai o siguranţă de sine, dar nu trebuie să te bazezi prea mult pe ea; dacă uiţi, fie şi pentru o clipă, că există loc de eroare, poţi să cazi. Cel mai greu este să repeţi zilnic acelaşi, dar exact acelaşi lucru. Fără să schimbi nimic. Un automatism pe care mai apoi să-l conştientizezi pas cu pas. Dacă uiţi, te blochezi. Dacă te blochezi... respiri adînc şi încerci să preiei mişcarea de la celălalt. Partenerul îşi dă seama imediat dacă intri în panică. După mişcări... mişcările se rup, nu mai sînt fluide... dacă vezi că mîna tremură e clar că antebraţul e "mîncat"... dacă te concentrezi atunci cînd auzi "stai calmă, respiră"... e bine. Dacă nu, cazi.
Viaţa la trapez e dură
Din cauza asta, în culise, întrebările clasice şi plictisitoare nu ţin. Rişti să fii luat peste picior. Ai de-a face cu oameni maturi, care aşteaptă întrebări mature. Chiar dacă majoritatea sînt nişte copii. Pînă în 30. Trupa Almas. Vorbim de pasiune.
"Mă numesc Cristina şi am 23 de ani." O întîmplare. Cristina n-a avut şansa să ajungă în lotul naţional de
