În mediul virtual, bătaia nu este "corp la corp", deoarece entităţile care se înfruntă sînt decorporalizate. Se ciocnesc discursurile între ele, încercînd să cîştige o trîntă la nivel simbolic. Desigur, lupta de idei are loc şi în spaţiul tangibil, prin mediile tradiţionale: cărţile, presa, audio-vizualul. Ea se desfăşoară, aici, între voci cu puteri de emisie comparabile. Cei fără resurse nu au cum să se facă auziţi, căci nu posedă reviste, televiziuni sau posturi de radio. Dimpotrivă, în ciberspaţiu, oricine se poate transforma din ascultător disciplinat în autor versat. Tehnologia susţine democraţia, în sensul că dă oricui posibilitatea de a participa la dezbaterile care-l implică. Nu este o simplă întîmplare că siturile care oferă posibilitatea exprimării au pagini numite "forum" şi că o cunoscută revistă virtuală se intitulează agora.

Pătrunderea corporaţiilor în ciberspaţiu, atrase de marile profituri promise de "noua economie" a schimbat situaţia. Fuziunile dintre mediile tradiţionale (Time-Warner, Disney) şi cele virtuale (AOL, respectiv Lycos) au creat portaluri de anvergură, care ghidează cu autoritate opţiunile cibernauţilor. Simetria poziţiilor, echilibrul dintre forţele producătorilor de discursuri au fost tulburate. Vocile individuale sînt frustrate, dar nu abandonează e-lupta. Ele se angajează într-o e-confruntare al cărei deznodămînt nu poate fi cu precizie anticipat. În tratatele despre arta războiului, de la Sun Tzu la Clausewitz, se arată că, dacă entitatea puternică gîndeşte în termeni strategici, cea slabă poate recurge la tactici. Producătorii independenţi de discursuri se folosesc de artificii, mişcări indirecte, diversiuni care derutează inamicul, făcîndu-l să greşească şi, eventual, să se autodistrugă.

Guy Debord a propus, încă din 1967, mijlocul optim de contracarare, anume deturnarea (le détournement). După el, deturnarea sup