Joi, 30 martie, vom intra in Europa cu ce avem si cu ce putem: cu fotbalul. Rapid si Steaua s-au miscat mai repede si au batut combinata celorlalte echipe nationale: productia economica, seriozitatea juridica, vointa politica.
Nu e nimic inexplicabil in aceasta victorie categorica a jocului si a spectacolului asupra lucrurilor anonime si cu adevarat serioase. In fond, si unele, si altele au acelasi stapin. Jocurile de arena sint petrecerea si infoierea publica a clasei care a ocupat si care conduce la ruina economia si justitia. Insa triumful fotbalului nu poate sluji drept viitor decit peluzelor. In afara lor, societatea romaneasca risca vremuri neclare si anapoda.
In mai, Raportul Comisiei Europene va plasa Romania, in timp, pe o scara care masoara gradul de evolutie istorica spre modernitate. Stim, deja, ca problemele nerezolvate ale tarii nu tin de fotbal. Stim ca problemele nu sint deloc probleme, ci raporturi mari si rasturnate. Cauza acestei defectiuni in relatia romani-romani: participarea societatii e inlocuita de manopera unui grup restrins.
Rezultatul e efectul de disparitie sociala. El e ilustrat copios de temele mari pe care le va critica si viitorul Raport de tara. Din acest punct de vedere, Raportul are functia unui descintec extern care invoca reaparitia societatii romanesti in cele doua mari teritorii ocupate: justitia si economia.
Justitia a atins media bulgara. Aceasta titulatura asaza simtul etic si practica juridica ale noului stat roman acolo unde le e locul: in arhipelagul rasaritean al dreptului discretionar. Sa privim opera justitiei romanesti a ultimilor 16 ani. Ea s-a pus in dezacord cu conceptul de proprietate.
Aceasta deraiere nu e nicaieri mai vizibila decit in maldarul de procese duse in circa de reclamanti satui la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Cauza acestui blocaj st
