Daca exista vreun masochist care sa-si doreasca un stres maxim intr-o zi de duminica, ii recomand calduros sa incerce o mica excursie din Bucuresti catre Manastirea Caldarusani - situata undeva la vreo 30 de kilometri de Capitala, intr-o zona cu paduri si lacuri.
Ajungi la locul de reculegere asudat si nervos, dupa ce ai facut slalom printre craterele din sosea, imediat dupa ce te-ai abatut de la trufasul DN 1. (Doar portiunea care duce la Snagov e mai de Doamne-ajuta, astfel ca stabii care si-au ridicat vile prin zona nu-si rup masinile.) Si asta nu-i totul, caci tonele de hartii, pungi si PET-uri de pe marginea soselei ti-au zgariat si ele creierul.
Prin 2000, premierul de atunci, Mugur Isarescu, reusea sa duca la bun sfarsit o actiune de asfaltare a drumurilor care duc spre manastirile din jurul Bucurestiului si lucrurile au stat cat de cat bine timp de cativa ani. Numai ca, de atunci, pe drumurile judetului care da ocol Bucurestiului nu pare sa se mai fi intamplat ceva.
Inghetul iernii si ploile din restul anului, adunate cu incapacitatea autoritatilor si cu coruptia generalizata au dus la ceea ce se vede azi.
Sa mai adaugam imaginea dezolanta data de campurile pline de gunoaie si strazile pline de noroaie care marginesc mandrete de vile, inconjurate de ziduri inalte - de parca locuitorii de aici ar tine cu tot dinadinsul sa se ascunda, sa se tina departe de aceasta lume, sa nu comunice, sa nu ia decizii impreuna.
Sa ne mai gandim la dezastrul ecologic din lacurile situate la nord de Bucuresti: dejectiile de la vilele care se invart dupa Soare au inecat apele. Ce canalizare, ce reguli, ce interes pentru comunitate? Spatiul meu privat si, in rest, potopul!
Mai rar atata delasare si bataie de joc. Si imposibil de explicat acest contrast izbitor dintre zona Ilfovului si un Bucuresti care, cu toat
