Vaduva "curata", la 80 de ani, Marita Boboc trece mortii in lumea cealalta. Nimeni nu-si gaseste odihna fara painitele sfinte, facute de ea
Puterea vaduviei
Marita Boboc e socotita in satul Luciu un fel de stapana a mortii. Femeie cu puteri mari. Nimeni nu poate fi inmormantat, pomenit sau praznuit, nici un suflet de raposat nu poate trece linistit "dincolo", fara ajutorul ei. I se zice "Boboaca", nimeni nu-i mai tine minte numele adevarat. Are 80 de ani, din care jumatate de vaduvie. E "capitareasa" satului Luciu. "A doua sub preot si sub bunul Dumnezeu", se spune si azi, printre batrani. Pretuita de toti ca o sfanta.
"Capitareasa", adica ea face colacii, prescurile, dar mai ales "capetele" mortilor. Acele painite sfinte, insemnate cu "chistornicul" strabun al satului - o pecete de piatra, mostenita din capitareasa in capitareasa, din stramosi, de cand lumea. Nici o alta femeie nu e ingaduita sa plamadeasca aluatul pentru lumea cealalta. Doar ea. Singura ea are dreptul si puterea de-a framanta faina din care vor "manca" sufletele dreptilor. O putere dobandita prin curatenia vaduviei, direct de la preot, ca printr-o hirotonisire.
***
Traieste in mijlocul Luciului, intr-o casa pitica, albastra si lunga, cu o multime de feresti - mai mult geamuri decat zid. Cand iese la ulita, barbatii isi scot palariile, muierile-si pleaca usor capetele si genunchii, ca intr-o reverenta. "Daca un sat are capitareasa buna, atunci si satul e bun", umbla o vorba prin campia ialomiteana. Atuncea oamenii nu mai au grija raposatilor, putandu-si vedea linistiti, mai departe, de muncile lor pamantesti.
Chipul ei are trasaturi colturoase, incremenite parca intr-un vesnic inceput de plans. Deasupra pometilor lemnosi, ochii ei albastri, aproape orbi, tremura in ape sticlitoare. Fata e brazdata de linii adanci, blajine, rotunjite, care n
