Fuego, pe numele lui adevarat Paul Surugiu, este un artist indragit, desi stilul sau muzical este greu de definit, alternând intre folclor si latino. Cu numele Fuego a fost botezat de o fosta prietena care a scos din dictionarul spaniol-român vreo 50 de cuvinte, din care el a ales cu ochii inchisi unul - s-a nimerit sa fie „Fuego“. Desi si-ar fi dorit sa urmeze Teologia, Paul Surugiu a absolvit Facultatea de Teatru din cadrul Universitatii Ecologice. Insa, in paralel cu facultatea, in particular Fuego a urmat cursuri de canto. Artistul care colaboreaza cu casa de discuri RBA a ales muzica in defavoarea teatrului, pe a carui scena va urca numai in momentul in care isi va incheia socotelile cu muzica. - Ti-a fost greu sa parasesti orasul natal pentru o cariera in Bucuresti? - Da, a fost greu si am renuntat la toti prietenii! Mi-au trebuit zece ani sa ma obisnuiesc cu agitatia din Bucuresti, dar nici acum nu sunt atasat 100%. Inca mai tânjesc la zona Transilvaniei, dupa orasul Turda, locul meu natal, si de fiecare data când ajung acolo nu-mi mai vine sa plec. - Familia ti-a sustinut alegerea de a te muta? - Familia si-a dorit ca baiatul lor sa devina artist. Si-au asumat riscul ca viata de artist ma va tine departe ei, insa sunt fericiti ca ma vad de doua ori pe an. Legatura dintre noi este foarte strânsa si nu ma impac cu gândul ca parintii nu vor sa renunte la apartamentul din Turda si sa se mute cu mine. Acolo locuiesc de o viata si le este foarte greu sa renunte la tot ce au. - Ti-e greu sa-ti protejezi intimitatea. Te deranjeaza faptul ca esti recunoscut pe strada? - Nu ma deranjeaza, uneori chiar imi face placere sa ofer autografe. Chiar am facut multe carti postale la o tipografie, tocmai pentru a le oferi celor care ma indragesc autografe cu poza mea. Daca am o perioada trista sau nu vreau sa fiu recunoscut, imi acopar capul cu o sapca sau cu un fular (in perio