Pe strada Sârguinţei există un bloc, nr. 18-20, unde în 120 de garsoniere locuiesc aproximativ 250 de oameni. Acesta este blocul cu locuinţe sociale al Primăriei Târgu Mureş. Şi termenul "social" îşi găseşte aici definiţia cea mai corectă. Doar nouă familii au achitate datoriile către stat. Ceilalţi au datorii. O familie are chiar peste o sută de milioane de lei datorie. Dar asta e cea mai mică dramă a vieţii lor. Disperarea traiului zilnic rămâne cunoscută doar de ei, ca o taină bine păstrată după uşile zăvorâte ale garsonierelor.

Drumul spre nicăieri

Nimeni nu poate şti ce se petrece în sufletul răvăşit al unui om, pe care nici raţiunea nu îl mai ajută. La orele dimineţii, Gyorfi Mihaly, unul din locatarii blocului de garsoniere sociale, păşea ajutat de şeful asociaţiei de locatari, către una din maşinile primăriei, care aştepta la scară. Pleca "de acasă" fără să bănuiască nimic, către Dacia în care ştia că se va urca şi ăsta era cel mai important lucru pentru el. "Mihaly bacsi, este bolnav psihic de câţiva ani, dar după moartea soţiei, boala i s-a agravat. Are un copil dar de ani de zile nimeni nu l-a mai văzut pe aici. Acum va fi dus la Ideciu şi va fi îngrijit aşa cum trebuie. Singur şi părăsit, nu avea nici o şansă", ne-a spus Marin Pop, preşedintele asociaţiei de locatari. În urma lui Mihaly Bacsi, a rămas o garsonieră plină cu icoane noi şi haine vechi. Atât, după o viaţă. Plus mirosul insuportabil adunat de luni de zile de când apa, curentul, gazul şi încălzirea, au fost tăiate.

Tragedii

Aszalos Sandor era întins în pat cu faţa la perete, atunci când am intrat în garsoniera lui de la etajul trei. Peste câteva momente am observat că ne privea printr-o oglindă. "Nu sunt nepoliticos, dar de şase ani de când am avut accidentul de maşină, am rămas paralizat. Îmi pot mişca doar mâinile şi pentru că am rămas cu capul înclinat într-o parte