Povestea pe care v-o spun are ca protagonisti trei generatii de lastuni.
Din momentul in care au inceput sa-si faca cuibul la fereastra noastra de la etajul patru, i-am urmarit cu mult interes si simpatie. Dar, aidoma oamenilor, si aceste fapturi atat de gingase pot sa treaca prin "incercari" sau situatii dificile, chiar dezastruoase uneori...
Totul parea sa mearga bine si incepuseram sa ne obisnuim cu perechea de lastuni de la fereastra noastra. Dar intr-o zi de 13 iunie, o furtuna puternica le-a daramat cuibul! Ce zbatere pe bietele pasari! Cata durere! Parca se rupsese ceva si in sufletele noastre! Noaptea a trecut greu, iar dimineata, cand sa facem curatenie pe pervazul ferestrei, doua fapturi minuscule se miscau printre resturile de pamant ale cuibului. Minune! Erau doi puisori, iesiti din ou de cateva zile. Dar cum sa-i salvam? Cuibul era imposibil de reconstituit. Dar cand credeam ca nu avem nici o posibilitate, am gasit o solutie neasteptata: un cosulet din nuiele, cam de marimea cuibului, ratacit prin debara. Printr-o metoda ingenioasa, l-am agatat intr-un cui, exact unde fusese cuibul. Dar emotiile abia incepeau: vor mai veni, oare, parintii in noul cuib? Era singura salvare a puilor. Si iata ca, dupa ce in zorii diminetii, parintii zburau disperati pe langa locul pustiu, acum, vazand casuta, au inceput sa se apropie din nou de fereastra, urmati de un stol intreg de lastuni, care li se alaturasera din curiozitate probabil. Curiosi, se opreau o clipa din zbor, incercand sa priveasca in interiorul cosuletului. Dar eu inca ma mai temeam: oare vor avea parintii curajul sa intre in noua lor locuinta? Dar instinctul de conservare si-a spus cuvantul. Mai intai s-au oprit putin pe marginea cosuletului, apoi din ce in ce mai des, si in cele din urma au intrat. Din acel moment, am stiut ca puii vor fi salvati. Asa a si fost: micii lastuni au fost hra
