Timp de aproape un mileniu, Romania a functionat dupa un sistem feudal, sarind, in secolul trecut, dupa un mic intermezzo capitalist, direct la socialism. Mentalul boem al elitei autohtone boeresti, dispretuitoare a spiritului pragmatic burghez, s-a transpus in maxima „romanul s-a nascut poet".
Dupa evenimentele din ‘89 a avut loc un alt salt in timp, romanii trezindu-se plasati intr-un „capitalism de cumetrie". Ei si-au gasit noi valente, convertindu-se la pragmatism. Contribuabilii obisnuiti au renuntat la reverie si au decis sa caute solutii pentru sporirea veniturilor, insa nu ale lor, ci ale statului.
Romanul nu a devenit numai pragmatic, ci si altruist. Chiar daca veniturile sale medii reprezinta numai o zecime din ale celorlalti europeni, contribuabilul dambovitean este preocupat mai mult de avutia tarii decat de propria bunastare.
Principiul mainii invizibile al lui Adam Smith (cand fiecare individ isi urmareste interesul egoist, bunastarea societatii in ansamblu creste la randul sau) este, pentru roman, invechit. El crede inca in principiul iliescian potrivit caruia proprietatea privata e un moft, iar protejarea si sporirea celei publice - o datorie sfanta.
Preocuparea contribuabililor pentru gasirea de noi surse de venit la bugetul statului reiese si din faptul ca, anul trecut, la Ministerul Finantelor au sosit 396 de scrisori, aproximativ una pe zi, cu propuneri de modificari ale Codului Fiscal.
Unii vor cota parte din... idee
Cea mai interesanta propunere este a unui fost angajat al ministerului, care sustine ca detine secretul majorarii cu 10% a incasarilor bugetare. Pentru a dezvalui solutia miraculoasa, contribuabilul bine intentionat solicita 5% din suma suplimentara incasata la buget, masina, laptop, birotica si acces total la baza de date a Ministerului Finantelor.
In plus,
